Din dreptul bisericii de la Aninoasa se face o uliță la stânga spre Toloaia și mai apoi spre Hula. E o vale între două dealuri, dinte care unul se numește ”Fețele Aninoasei”. La capătul Fețelor Aninoasei e un mal din care țâșnește pe o țeavă apă. Când a fost reparată de către oamenii din sat, s-a găsit în jurul ei zidire de cărămidă subțire. Era un om în sat, Dumitru Brânzică, ce spunea în 1901 că această fântână exista încă de pe vremea tătarilor.

Fântâna, însă, e din vremea lui Matei Basarab (1632-1654), care a zidit-o ca semn de împăcare cu Vasile Lupu și semn de pace pentru țară. Să curgă cum curge apa timpului peste noi, pacea timpului, dar de neprețuit. Dintr-un document din 12.V.1652, în care Matei Basarab trasa granițele satului Viforâta, aflăm și despre noțiunea de ”Puțu Păcii” (același cu Fântâna Păcii), acesta reprezentând granița dintre satele Viforâta și Aninoasa.

Brâncoveanu, care iubea plimbările prin locurile acestea, a găsit-o și i-a pus olane noi ca să curgă mereu.

Aici se oficiază slujba de Bobotează în fiecare an. De la Fântâna Păcii, o potecă duce la Mănăstirea Viforâta. În anul 2014 Fântâna Păcii a fost renovată și declarată monument istoric.