Construită in 1706, biserica are hramul Naşterii Maicii Domnului. Faţadele sale tencuite sunt impărţite in două registre printr-un brău format dintr-o ghirlandă pictată incadrată intre zimţi de cărămidă, decoraţia exterioară a bisericii fiind tradiţională. Cornişele nu sunt sculptate in piatră, ci doar modelate in stuc şi pictate. Biserica din Doiceşti a fost decorată cu pictură exterioară, elementele florale pictate in culori vii confereau armonie faţadelor simple.

Pridvorul era iniţial deschis şi pictat in intregime. Coloanele pridvorului cu arcade trilobate sunt torsate, bine proporţionate faţă de lăţimea golurilor dintre ele şi elegant sculptate in piatră, avănd atăt in partea inferioară, căt şi in cea superioară decoraţii florale. Ancadramentul in acoladă a intrării denotă totuşi influenţa gotică moldovenească. Naosul şi pronaosul sunt despărţite printr-un zid cu uşă, deasupra pronaosului fiind turla. Tabloul votiv din pronaos il reprezintă pe Brăncoveanu alături de intreaga sa familie, de părinţii săi şi de rudele din neamul Basarabilor.

Ruinele curţii boiereşti necesită nu doar dezvoltarea unei noi strategii pentru testarea diferitelor modalităţi de abordare, in vederea imbunătăţirii managementului general, ci lucrări urgente de restaurare a bisericii şi de amenajare peisagistică adecvată a intreg ansamblului

La începutul secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Brâncoveanu cumpăra o moşie la Doiceşti, mai sus de Târgovişte, loc de preumblare prin podgorii, dar şi de refugiu în caz că avea nevoie să se retragă pentru sprijin, către Transilvania, pe la Sinaia. Aici a ridicat case domneşti şi biserică din piatră pentru fiul său mezin, Matei.

În acea perioadă zona era stăpânită de boierii Bălăceni şi Bărbăteşti. Mărturia despre cumpărarea acestei moşii de către Constantin Brâncoveanu o regăsim în Cronica lui Radu Greceanu: „Şi aceasta încă să însemnează ca să să ştie că tot într-acest an (1706, n.r.) cumpărând măriia-sa vodă Doiceştii dă la Bălăceni, fiind aproape dă Târgovişte, ca să aibă unde să primbla câteodată şi fiind acolo nişte case vechi surpate şi nesăbuite, măriia-sa, luând moşia, numaidăcât au strămutat şi casele dă cum era şi le-au prefăcut, puindu-le în orânduiala ce să vădu şi le-au grijit foarte frumos făcând şi biserică dă piatră, şi eleşteu, şi vii şi dă toate, precum să vădu acum înfrumuseţate, şi le au dăruit fiiului mării-sale celui mai mic, lui Mateiaş“. Virgil Drăghiceanu numeşte ansamblul de la Doiceşti „cea mai nouă“ curte brâncovenească, „pe care Brâncoveanul şi-o întocmi în apropierea Scaunului domnesc din Târgovişte spre a-i servi ca locaş de petrecere lângă această veche capitală a sa“, arătând că servea drept „locaş de petrecere, toamna, la culesul viilor, la poalele cărora era aşezată“.

În 1906, acad. Ştefan Dimitrie Grecianu publică o serie de informaţii obţinute din catastife domneşti şi boiereşti. Un astfel de document este „catastih de toate satele cu rumânii şi moşiile, casele, viile, ţiganii, ce avem şi de la părinţi şi am cumpărat şi noi, care am împărţit copiilor noştri, după cum am socotit mai cu dreptul, cum semnează înainte anume: veleat 7216/1708“. Semnatarul, „Io Costandin Voevod“, notează că „partea fiiu mieu lui Mateiu Brâncoveanul“ prevede, printre altele, „satul Doiceştii tot, cu casele de piatră, cu curţile, cu viile, cu morile“, dar şi ţiganii „câţi vor fi la Doiceşti să fie în partea lui Mateiu“. Tot în legătură cu aşezarea Doiceşti, Ştefan Grecianu identifică primul document despre sfetnicul Ianache Văcărescu – martirizat împreună cu Brâncovenii -, datat 1668 iulie 5, când „împreună cu frate-so Ivan şi cu tatăl lor Negoiţă Spătaru Văcărescu vând moşie în Doiceşti“.

Vânzarea moşiei Doiceşti de la boieri către Vodă s-a făcut „mai mult cu sila“, după cum observă istoricul român în condica Bărbăteştilor: „La anul 1707, Costandin Vodă cumpărând satul Doiceşti de la Bălăcianul, au făcut la acel sat: case, biserică de piatră, eleşteu şi vii şi le dărui fiului său celui mai mic anume Mateiaş. De altfel despre cumpărătoarea a-cestei moşii de către Costandin Vodă dela boierii Bălăciani, subscrisul are o mulţime de acte, în copie, în vechea condică zisă a Bărbăteştilor, acte din care se poate vedea atât istori-cul moşiii cât şi mijlocul prin care Costandin Brâncoveanu, ca Domn, mai mult cu sila a cumpărat acest sat de la sus zişii boieri“. Tot Ştefan Grecianu arată însă că tranzacţia s-a încheiat între Brâncoveanu şi un alt boier, Cornea Brăiloiu, acesta din urmă fiind cel care o cumpără „cu sila“ de la Bălăceni: „Costandin Vodă n-a cumpărat moşia Doiceşti în 1707 de la boierii Bălăciani după cum pretinde Cronicarul, ci în 1702 Mai 1 o cumpără Domnul de la Cornea Brăiloiu vel Ban, după ce acesta mai nainte de data aceasta cu câtăva vreme, o zălogeşte de la Matei Vataful za Aprozi şi de la frate-so Barbul Clucerul, feciorii lui Pătraşcu Slugerul Bălăcianul, cu sila, după cum actele ce am pomenit mai sus stau dovadă şi nu trec la mijloc decât două luni şi Cornea Banul o şi vinde lui Brâncoveanu“. Gustul estetic desăvârşit al lui Constantin Brâncoveanu se observă şi din faptul că a „prefăcut“ casele cumpărate, deşi din înscrisurile condicii reiese că „este inexact că această moşie avea case vechi şi nesăbuite atunci când o cumpără Domnul de la Bălăciani sau mai corect de la Cornea Brăiloiu, căci actele de vânzare atât ale numiţilor fraţii Bălăciani cât şi ale lui Cornea Banul vorbesc toate de case de piatră, dichise împrejurul lor, vii, mori, eleşteu, livezi, pomet şi altele“.

„Bătrâneţea apare la Doiceşti“ pe chipul domnitorului ctitor

Biserica este construită în plan de navă dreptunghiulară, cu două calote semicilindrice. La vremea construirii, pictura exterioară plasa biserica din Doiceşti între cele mai frumos decorate lăcaşuri brâncoveneşti înveşmântate la exterior. Pridvorul, sprijinit pe coloane dăltuite în piatră, era deschis şi pictat în întregime. În 1909, Nicolae Iorga atrăgea atenţia că, deşi „se reparase“ la 1896, biserica se regăsea în „rea stare“. La interior, tabloul votiv de pe peretele vestic zugrăveşte ctitorul Constantin Brâncoveanu împreună cu întreaga sa familie: Doamna Marica, cei patru fii – Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi cele şapte fiice – Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Ancuţa, Bălaşa, Smaragda. Nicolae Iorga, în „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice“ din aprilie-iunie 1915, tratând „portretele lui Constantin Brâncoveanu şi ale familiei sale“, arată că în privinţa domnitorului, „bătrâneţea apare la Doiceşti (aceleaşi coroane închise şi Domniţele cu căciuli ca la Mogoşoaia). Fetele sunt toate şapte de aceeaşi mărime ca şi a Doamnei, vădit îmbătrânită; numai aici Constantin şi Ştefan au mustăţi; între tipurile lor este o oarecare deosebire“. Pe peretele sudic se păstrează portretele părinţilor domnitorului martir: Matei Papa Brâncoveanu şi Stanca Cantacuzino.

În imediata apropiere a bisericii, spre est, a fost amenajat Parcul Mateiaş, ce găzduieşte zidurile vechilor case brâncoveneşti. Cu o suprafaţă de 2 ha, în parc au fost ridicate şase statui din bronz reprezentând chipurile domnitorului, ale fiilor săi şi al sfetnicului Ianache. Zidul de incintă, specific stilului brâncovenesc, construit din piatră de râu încastrată în casete de cărămidă, se păstrează încă în latura de sud-vest, unde atinge o înălţime de 6 metri. Pe peretele vestic al zidului se regăsesc urme ale grajdurilor, hambarelor şi cuhniilor.

Lucrări de consolidare a bisericii brâncoveneşti

Părintele Bogdan Muraru, preot slujitor la biserica brâncovenească „Naşterea Maicii Domnului“ a Parohiei Doiceşti, ne-a vorbit despre stadiul actual al restaurării lăcaşului: „Biserica-monument a fost folosită în cult până în anul 2002, când am construit o nouă biserică, urmând să o menajăm şi să o trecem într-un proces de restaurare. Am început, cu binecuvântarea IPS Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, în 2008 restaurarea, după ce a fost întocmită documentaţia şi obţinute avizările necesare. Am ajuns undeva la 25-30% din lucrarea ce priveşte structura de rezistenţă a lăcaşului. S-au făcut foraje în zid, în locul unor stâlpi de beton care ar fi fost mai vizibili. S-au introdus betonul şi fierul necesar în aşa fel, încât structura este asigurată. Pronaosul bisericii este asigurat, precum şi zonele mai grav afectate din regiunea Sfântului Altar, unde s-a intervenit de urgenţă“. La interior, pictura este originală integral: „A fost făcută o singură restaurare, undeva prin anii â60 ai secolului trecut, cu avizul instituţiilor de atunci. Pictura s-a afumat din nou, în principal de la lumânările folosite în cult. Cu toate aceste neajunsuri, fumul a conservat destul de bine pictura, iar îndepărtarea urmelor de fum poate aduce pictura la un stadiu foarte apropiat de cel iniţial. S-au făcut sondaje ca să putem întocmi documentaţia necesară pentru pictură“, arată părintele Muraru. Crucea de pe catapeteasma bisericii este originală, în timp ce uşile împărăteşti şi două icoane se află în custodie la Muzeul Mănăstirii Stelea din Târgovişte, împreună cu alte obiecte din epocă.

Sursa: http://ziarullumina.ro/